Nu mă gândeam că o să încep vreodată să fac recenzii de cărți. Totuși, cititul rămâne unul din hobby-urile mele preferate, așa că am început să fac și recenzii.
Și că tot mă apucasem dățile trecute să vorbesc despre „Cartea neagră a secretelor” și „Magicianul oaselor” , de această dată voi vorbi despre o carte puțin mai diferită, anume Darul lui Jonas de Lois Lowry.
Am terminat-o destul de repede, cam într-o zi. Ce-i drept, e scurtă (are in jur de 200 de pagini), dar povestea este cu adevărat captivantă.
“Lumea în care trăiește Jonas pare una perfectă. Totul este sub control: răul a dispărut, nimeni nu are de făcut vreo alegere. Fiecărei persoane i s-a desemnat un rol în cadrul comunității , iar conducătorii ei iau toate deciziile, fără a face vreo greșeală. Care va fi însă destinul lui Jonas?”
Să vă explic. Jonas este un băiat de 11 ani care, aparent, trăiește într-o lume perfectă (la propriu). Acțiunile se desfășoară cu mult in viitor, când lumea a scăpat odată și pentru totdeauna de problemele întâlnite in era noastră: războaiele, foametea, lipsa locurilor de muncă, sărăcia și multe altele. Toate bune și frumoase, nu? Nu chiar…
În poveste, fiecare are un loc de muncă, o locuință, mâncarea este destulă pentru toată lumea, peste tot este doar pace s.a.m.d., dar nu este totul așa de roz cum pare. De fapt, nu era vorba de nicio culoare. În acea lume nu mai există culori, nici animale, nici familia nu este așa cum o știm noi, nici măcar forme de relief nu mai sunt. Totul este uniform, lipsit de vlagă, creativitate sau imaginație. Ca să nu mai spunem că până și cea mai mică greșeală este pedepsită.
Când Jonas împlinește 12 (vârsta la care fiecare copil primește o profesie), acesta află că va fi Primitor de Memorie. Zilnic, trebuie să se întâlnească cu Păstrătorul memoriei (un om destul de bătrân). Vedeți voi, acest păstrător are misiunea de a păstra toate amintirile din trecut, iar când conducătorii au de luat o decizie, apează la înțelepciunea sa. Iar acum Jonas trebuie să-i ia locul.
Băiatul știa de mic că ceva nu-i în regulă cu lumea în care trăiește, dar când îi sunt transferate amintirile, își dă seama că totul este greșit. Întocmește un plan prin care să refacă totul așa cum era, dar pentru asta trebuia să fugă din oraș, ceea ce a și făcut.
În timp ce călătorește, totul se schimbă. Pe parcurs ce înaintează, parcă toate lucrurile revin încetul cu încetul la normal: formele de relief, animalele, anotimpurile, plantele etc. Totul se sfârșește atunci când Jonas descoperă un ținut acoperit de zăpadă unde dăduse peste o cabană luminată, dar este prea slăbit să mai continue.
Încă nu am înțeles dacă a reușit să ajungă la cabană sau dacă a murit pur si simplu în pustiu, dar tocmai enigma asta accentuează semnul întrebării asupra finalului poveștii.
S-a făcut și un film după cartea asta. Am zis că dacă tot fac recenzia asta să mă interesez puțin și de film. Ce mi se părea de-a dreptul ciudat este că, în film, Jonas are 18 ani, pe când în carte are doar 12. Încă un motiv pentru care cărțile sunt mai sus ca filmele. Nu că aș avea ceva cu Jonas cel de 18 ani, dar se presupune că filmul este făcut după carte. De ce nu respectă șirul întâmplărilor așa cum este scris de către Lois Lowry?!
Oricum, lăsând la o parte treaba cu filmul, mesajul cărți este unul mai mult decât clar.
Sincer să fiu, nu aș trăi într-o lume ca aia pentru nimic. Avantajele sunt mari, dar dezavantajele și mai mari.
Trebuie să recunoaștem, avem o lume frumoasă, indiferent de relele care sălășluiesc în ea. Chiar și așa, dacă nu ar exista lucrurile rele, nu am fi în stare să le apreciem pe cele bune.
Cred că dacă aș fi fost și eu îl locul lui Jonas, aș fi făcut la fel ca el.
Vă recomand cartea cu cea mai mare căldură. Presupun că o găsiți pe la orice librărie sau anticariat, sau o puteți lua direct de la editura ARTHUR.
Pe data viitoare!
Îți plac postările? Te invit să te abonezi la newsletter. :)
