„-N-ai făcut nimic greșit, stăpână. Pur și simplu te-ai îndrăgostit de cineva, cineva pe care bunătatea tatălui tău l-a salvat. Iubim pe cine iubim. Acesta este destinul nostru… fie că e bine sau rău. Se uită într-o parte, ca și cum nu era sigur că avea dreptul să-și exprime o astfel de opinie în fața fiicei stăpânului său. Dar, ca și cum conștiința nu i-ar fi permis să tacă, continuă: Mika-hime, vorbești de wabi-sabi asemenea cuiva născut cu cuvintele sacre ale lui Buddha înscrise în inimă. Buddha a spus odată „Adevărata valoare a unui om nu este legată de aspectul său exterior sau de rang. Aceasta se află în lărgimea spiritului său.” Ești în stare să vezi în lucruri și în oameni adevărata frumusețe, în care stă unicitatea lor, precum și fragilitatea existenței lor în această lume. Este un dar foarte rar. Se uită la ea din nou, cu fața pe jumătate în umbră. Bakufu lui Tokugawa a înfășurat țara noastră ca pe coconul unui vierme de mătase, respingând tot ce nu este japonez… Să ne mândrim că modul nostru de viață este un lucru bun, dar are pericolele sale. Mândria are întotdeauna. Noi nu suntem singurii Copii ai Zeilor din această lume… și nu toți străinii pe care îi întâlnim sunt demoni deghizați. S-ar putea chiar foarte bine ca acea corcitură să fie în toate modurile demnă de rangul de samurai, dar el s-a născut aici și acum, în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.” – fragment din „Cei 47 de ronini” de Joan D. Vinge.
Îți plac postările? Te invit să te abonezi la newsletter. :)