Introspecție

Fără puțină introspecție, suntem asemenea unui puzzle căruia îi lipsesc piese.

Eu sunt de părere că cea mai importantă relație pe care o putem avea este cea cu noi înșine.

Toată munca, tot stresul și toată alergătura asta du-te-vino ne fac să uităm de noi înșine, de starea noastră de spirit, de sufletul nostru.

Avem nevoie de un răgaz în care să stăm și să medităm cu privire la propria noastră viață, la trecut, la viitor și mai ales la prezent.

Stai câteva minute de vorbă cu sufletul tău și întreabă-l: „Tu ce vrei? Ce ți-ar putea aduce fericirea în acest moment?”. Și, după atâtea reprimări de care a avut pare, el o să-ți răspundă sec: „Nu face nimic. Oricum, ceea ce vreau e deja peste puterile tale.”

Și sigur că o să treci cu nepăsare peste vorbele rostite de propriul tău suflet. Dar ar cam fi cazul să te întrebi: „Dar de ce este peste puterile mele?”.

Pe bune, chiar atât de greu ți se pare să-ți faci sufletul fericit? Ce piedici ți se pun în cale? Convingerile tale eronate? Lipsa de timp? Oamenii? Societatea? Hmm…

Dacă chiar vrei să te cunoști mai bine pe tine însuți și să devii un om mai fericit și mai împăcat cu sine însuși, uită de toate piedicile menționate mai sus. Uită de orarul încărcat, și de lipsa timpului. Oferă-ți timp ție și sufletului tău. Poți să-ți surprinzi poveștile în ilustrații, să dai naștere muzicii sau să-ți verși toate plăcerile, temerile sau frustrările pe hârtie. Exprimă-te!

Sau fă orice altceva ce te face fericit, fără frică de societate și de părerile celorlalți. Tu trăiești pentru tine, nu pentru ei. Începe să faci lucrurile în felul tău și nu te mai chinui să reproduci stilurile altora doar pentru că ți se par în conformitate cu convingerile societății. Cum am mai spus și cu alte ocazii, tu ești tu. Fii liber!

Dar ca să poți fi adevăratul tu, trebuie mai întâi să te descoperi. Iar asta necesită mult timp și multă atenție.