Operațiunea „Obținerea aripilor”

Simt că înnebunesc. Aștept pe holul agenției de aproape o oră și am senzația că nu voi fi primit prea curând la interviu. Dar ce durează atât?

Sunt agitat, însă încerc să ascund asta cât de bine pot. Îmi scot mingea de cauciuc din buzunar și încep să o izbesc de perete, cu scopul de a-mi ocupa timpul cu o activitate menită să mă scape de stres. Spre norocul meu, funcționează. Însă mă opresc imediat când îmi dau seama că mă privește cineva de la capătul celălalt al holului. Analizez atent trăsăturile faciale ale femeii și îmi dau seama că nu poate fi altcineva decât Kelly Garrett, unul dintre Îngeri.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=aL2DPKFIkXo&w=560&h=315]

— Tu mereu porți gluga aia pe cap? întreabă ea cu un oarecare amuzament în glas.

Într-adevăr, ea este. Există o potrivire de 99,99% a timbrului vocal. O privesc nonșalant și îi răspund:

— Numai atunci când vreau să trec neobservat. Nu asta face un spion?

— Se vede că nu ai deloc experiență cu misiunile sub acoperire, îmi răspunde ea. Dacă vrei să treci neobservat, nu trebuie să fii atât de tăcut și de misterios, ci să te porți normal pentru a te pierde în mulțime.

— Bine că le știi tu pe toate, îi răspund, dându-mi ochii peste cap de plictiseală. Mai ai vreun alt sfat să-mi dai?

— De fapt, chiar am.

Se apropie de mine, apoi îmi spune:

— Te stresezi prea mult. Ai prea multă dezordine în minte și nu mai poți fi atent la lucrurile ce se petrec în jurul tău.

Se înșală. De fapt, am un algoritm o gândire foarte bine pusă la punct.

— Ba sunt atent, îi spun apăsat.

— Vrei să-ți demonstrez contrariul?

Face câțiva pași în spate. Își bagă mâna în buzunarul sacoului și scoate o minge galbenă din cauciuc. Îmi verific instinctiv buzunarele hanoracului, ca să constat cu stupoare că aia chiar este mingea mea.

Kelly începe să o lovească de podea, îndepărtându-se tot mai mult de mine.

— Ți-o înapoiez când vom deveni colegi, îmi spune ea zâmbind. Știu că pentru interviul de angajare ai venit.

După ce Kelly părăsește holul, ușa biroului se deschide și sunt chemat înăuntru. Intru și mă așez pe scaun, față în față cu un bărbat care mă studiază atent, apoi se prezintă:

— Numele meu este John Bosley. Îmi pare bine. Voi trece direct la subiect, deoarece nu-mi place să pierd timpul. Să înțeleg că vrei să devii unul dintre Îngerii lui Charlie?

— Într-adevăr, îi răspund scurt.

— Nu știu cât de ușor te-ai adapta unei echipe formată din fete, însă nu asta contează aici. M-am uitat pe CV-ul tău și sunt impresionat de cât de multe aptitudini ai. Păi ce să mai adaug? Ești angajat. Bun venit în agenția noastră de spionaj! Vei începe lucrul de mâine.

În ciuda faptului că am fost programat antrenat să nu afișez nicio emoție, nu mă pot abține să nu casc ochii de uimire.

— Asta a fost tot? îl întreb eu. Nu am de dat nicio probă? Nimic?

— Vrei o probă? mă întreabă el. Fii atent. Îmi dau seama că ai foarte multe calități care ne pot fi de mare ajutor, așa că decid să am încredere în tine din start. Mâine, Îngerii au de îndeplinit o misiune periculoasă, de care depind viețile multor oameni. În cazul în care vei da greș, crezi că a ta conștiință va rezista vinei?

Îl privesc circumspect, apoi clatin din cap.

— Așa ziceam și eu. Vezi tu, una dintre cele mai importante calități ale unui Înger este motivația. Ești pregătit să te implici?

Îi răspund afirmativ. Îmi înmânează un plic cu toate detaliile pentru misiune. Îmi iau la revedere, apoi părăsesc mulțumit agenția. După ce ajung în intimitatea apartamentului meu securizat, îmi scot telefonul și îl apelez pe Jacob.

— Prezintă-mi raportul, îmi spune el direct, cu o voce groasă.

— Am obținut postul, îi răspund eu. A fost mai ușor decât credeam.

— Mă bucur să aud asta, agent. Încearcă ca de acum înainte să nu te dai de gol și să-ți păstrezi aripile cât mai mult cu putință. Vom avea nevoie de ele pentru a demara operațiunea „Exterminarea Îngerilor”.

În teorie, planul prin care vrem să punem capăt echipei Îngerii lui Charlie sună promițător. Însă voi avea o grămadă de obstacole de trecut. Cine spune că e ușor să fii spion? Mai ales când ești de partea răului.

— Nu-ți face griji, le voi câștiga încrederea și îmi voi face treaba așa cum trebuie. Iar când va veni momentul, voi acționa din interior atunci când se așteaptă cel mai puțin.

Ezit câteva clipe, apoi adaug:

— Cred că am câteva defecțiuni probleme de concentrare…

— Am înțeles, voi trimite imediat pe cineva să-ți facă un control de rutină, îmi răspunde Jacob, apoi îmi închide.

Super, chiar am nevoie de un control. Nu-mi pot scoate din minte modul în care Kelly mi-a furat mingea. Încă nu pot înțelege cum a reușit să treacă de senzorii mei. Poate chiar are dreptate. Mintea mea este în cu totul altă parte. Algoritmul meu este dat peste cap. Probabil că și emoțiile umane care mi-au fost programate sunt de vină.

Cine spune că viața unul cyborg spion este ușoară?

***

Această poveste a fost scrisă pentru Proba 23 a concursului SuperBlog 2019. De această dată, inspirația a fost celebrul film de acțiune, aventură și comedie, „Charlie’s Angels”, care va apărea în cinematografele românești în data de 29 noiembrie 2019. Vă doresc vizionare plăcută!