Salutare tuturor și bine ați revenit!
Știu, termenul de „iubire de sine” ar putea suna puțin egocentric. Și chiar așa și trebuie să fie!
Glumesc. Totuși, mulți au o problemă în ceea ce privește autoaprecierea. Până și eu am făcut parte din această categorie de oameni, crezând că doar narcisiștii practică self-love. Mă înșelam îngrozitor, iar singura victimă a gândurilor mele negative eram chiar eu. La urma urmei, propriile noastre percepții toxice sunt cele care ne sapă groapa.
Și, până la urmă, care este treaba cu tot self-love-ul ăsta? Ei bine, o mare problemă a oamenilor deprimați este faptul că nu sunt în stare să se iubească pe ei înșiși. Se cred inferiori în raport cu ceilalți și uită de faptul că fiecare om este unic. Iar un obicei toxic (din punctul meu de vedere) este fapul că persoanele de genul acesta depun efortul de a oferi iubire și apreciere altor persoane, însă uită de propria persoană.
Poate că o să-mi reproșați că am devenit narcisist. Foarte bine!
Glumesc din nou. Dar ideea este că am realizat, pentru a nu știu câta oară, faptul că oamenii vin și pleacă. Puțini rămân și tot la fel de puțini sunt în stare să te aprecieze la adevărata ta valoare. Și oricum, tu ești alături de tine 24/7 până la sfârșitul vieții. Dacă îți pui toată baza în oameni, află că tot tu vei fi dezamăgit la final.
Așa că am ales să nu mai fiu dezamăgit.
Am ales să-mi fiu propriul punct de sprijin. Cu timpul, am învățat să mă apreciez mai mult, să-mi ofer singur încurajările de care am nevoie și să ignor total oamenii care m-ar putea demoraliza. Iar acum sunt pe punctul de a-mi ridica o statuie, căci știu că merit. Fiecare dintre noi merită. Însă mai întâi, înainte de a ne apuca de sculptat, trebuie să știm să ne autoapreciem, astfel încât să merităm respectiva statuie.
Și ok, să spunem că ai lângă tine oameni care îți sunt aproape și care te apreciază. Și eu am câțiva. Dar dacă noi nu ne iubim, în primul rând, pe noi înșine, atunci nu vom fi în stare nici să receptăm aprecierea celorlalți, ceea ce ne va face să credem că toată lumea ne urăște. Dacă tu te urăști pe tine, atunci vei avea impresia că toată lumea o face.
Iar pentru cei care îmi vor reproșa că sunt egocentric, am o vorbă:
De mici, am fost învățați să ne iubim semenii ca pe noi înșine. Însă cum putem face acest lucru dacă nu suntem în stare să ne iubim nici pe noi?
Iar atunci când te iubești pe tine însuți, ești mult mai fericit, ai o dispoziție mai bună și îi vei trata pe ceilalți cu mult mai multă căldură și cu mai mult respect. Oamenii care au un respect de sine crescut vor fi întotdeauna mai carismatici, iar ceilalți își vor dori să petreacă timp cu ei.
Poți începe prin a-ți face complimente zilnic, prin a te aranja, chiar dacă nu ieși din casă (căci o faci pentru tine, nu pentru alții), prin a-ți oferi timp ție și pasiunilor tale. Răspunde activ laudelor celor din jur și renunță treptat la modestie.
Iar cel mai important este să faci lucruri pentru tine și să găsești zilnic metode de a te face fericit/ă.
Așa că renunță la disprețul pe care îl ai pentru propria ta persoană. Pune-ți în valoare calitățile și realizările și învață să te apreciezi pentru ceea ce ești.
Ai o viață de trăit. Capul sus, spatele drept și zâmbetul pe buze!
Îți plac postările? Te invit să te abonezi la newsletter. :)
