Poze uitate, purtate de vânt
Zboară-n neștire spre soare;
Amintirile toate și gând după gând
Se pierd în neștire, în zare.
Niciun viitor, nici măcar un prezent,
Ci un purgatoriu continuu;
Doar un trecut ce bântuie-absent
Într-un Univers rece, ambiguu.
Fără un ceasornic ce poate reda
Secundele scurse și speranța pierdută,
Te zbați, dar nu poți evada
Dintr-o realitate nedreaptă și cruntă.
Iar demonii stau și-ți șoptesc:
„Știi că ești singurul vinovat”
Și tu știi că nu ei greșesc
Și că totul este adevărat.
Orice persoană îți poate spune:
A întoarce timpul nu e posibil;
Ce se va sparge… spart va rămâne…
Timpul se scurge ireversibil.
Îți plac postările? Te invit să te abonezi la newsletter. :)
