Poate că nu am făcut-o încă în totalitate, dar nici Roma nu a fost clădită într-o singură zi. Mai am încă foarte mult de lucrat la acest capitol, dar, momentan, consider că am apucat-o în direcția cea bună.
Salutare tuturor și bine v-am regăsit!
Un lucru pe care mă străduiesc să-l ascund în viața de zi cu zi (nu știu cât de bine îmi iese) este următorul: sunt un om extrem de ranchiunos. Probabil că unii dintre voi v-ați dat seama din articolul ăsta, ăsta sau ăsta.
Este suficient să-mi faci rău o singură dată, că te voi ține minte toată viața. Chiar dacă eu continui să-i zâmbesc „dușmanului” (că na, așa e politicos), prin cap îmi vor trece fel de fel de planuri de răzbunare (deși nu le pun niciodată în practică). Dar oare toate acestea au vreun sens?
Până nu de mult, aveam prostul obicei de a-mi canaliza toată energia asupra persoanelor pe care le detest. Lăsam ura să clocotească în interiorul meu, crezând că așa îl voi răni pe cel ce mi-a greșit, însă nu am făcut altceva decât să mă rănesc pe mine însumi. Toate energiile negative pe care le-am adunat de-a lungul timpului (și pe care intenționam să le arunc în „adversari”) s-au răsfrâns asupra mea asemenea unui bumerang. Și aproape că m-au răpus…
Apoi vine întrebarea: „De ce eu sufăr întotdeauna, iar cel care mi-a greșit este bine mersi?”. Adevărul este că i se rupe de starea ta. Te-ai putea mira de faptul că nu are conștiința încărcată, însă acest tip de om nu are o conștiință. Iar tu… continui să te frămânți pentru o nedreptate care ți-a fost făcută în trecut și care oricum a trecut. Respectiva persoană a încetat să-ți mai facă rău. Singurul care îți provoacă suferință este propria ta persoană.
Am renunțat să mai port pică deoarece sunt sătul să-mi mai provoc singur rău. Ranchiuna mă consuma și mă transforma, încetul cu încetul, într-un om acru. Chiar nu-mi doresc să ajung un astfel de om…
Așa că am decis să las ranchiuna deoparte. Nu-mi aducea nimic bun, ba chiar din contra. Iar dacă am ales să elimin anumite persoane toxice din viața mea, de ce să nu fac la fel și cu ura și restul obiceiurilor proaste?
În loc să generez sentimente negative pentru anumiți oameni de rahat, prefer să mă concentrez și să le ofer vibrații pozitive celor dragi mie.
Iar în loc să-mi pierd timpul și să mă frământ prostește din cauza unei persoane toxice, prefer să ignor situația și să-mi canalizez energia spre îndeplinirea proiectelor la care lucrez sau pentru a învăța lucruri noi.
Iar dacă acum, la finalul acestui articol, încă ești dornic de răzbunare pe cel care ți-a greșit, ține minte un lucru important: fiecare primește ce merită. Dumnezeu/Universul/Soarta (spune cum vrei) va avea întotdeauna grijă să ne răsplătească în funcție de faptele pe care le săvârșim. Poate că nu vei apuca niciodată să afli cu adevărat, dar crede-mă: mai devreme sau mai târziu, persoana care ți-a făcut rău își va primi întotdeauna pedeapsa, lucru ce-l va ajuta să deschidă ochii.
Așa că, în astfel de cazuri, cel mai bine este să lăsăm balanța să se echilibreze în mod natural.
Viața este mult prea scurtă ca să ne-o petrecem purtând pică. Ura este degeaba și nu aduce nimic bun.
Sper din tot sufletul că mesajul meu a fost unul clar și că v-a fost de ajutor măcar puțin. Toate cele bune și multă sănătate!
Îți plac postările? Te invit să te abonezi la newsletter. :)
