„Algoritmul fericirii” de P.Z. Reizin (recenzie)

Bine v-am regăsit!. A trecut ceva vreme de când n-am mai publicat o recenzie. Această postare ar fi trebuit să apară acum câteva zile, dar din cauza programului foarte încărcat din această săptămână, am tot amânat.

Bun. De această dată, vreau să vă prezint „Algoritmul fericirii” de P.Z. Reizin.

Descriere

Jen e tristă. Aiden ar vrea s-o vadă fericită. Vi se pare simplu? Doar că Jen e o femeie de treizeci și ceva de ani pe care a părăsit-o iubitul, iar Aiden e un soft complicat și costisitor.
Aiden știe totul despre Jen. Având acces la toate dispozitivele ei, știe ce melodie ascultă cel mai des și care sunt fotografiile ei preferate. Pe baza observațiilor sale și a unui algoritm numai de el știut, Aiden a calculat că, pentru a atinge satisfacția optimă, Jen are nevoie de un nou bărbat. Și cu tot internetul la dispoziția sa, lui Aiden îi e ușor să găsească specimenul desăvârșit și să aranjeze o întâlnire. Doar că Jen nu pare deloc pregătită să pună în aplicare planul perfect al lui Aiden.
Poate așadar o inteligență artificială să descopere inteligența emoțională la timp pentru a repara viața lui Jen? Și pentru a afla ce anume îi face pe oameni fericiți?

Scurtă introducere

Povestea este relatată atât din perspectiva lui Jen, cât și a celorlalte personaje, cum ar fi Aiden.

Jen este o femeie în vârstă de treizeci și patru de ani, ce locuiește în Londra. Ea lucrează ca ziaristă, dar a obținut un loc de muncă în cadrul unui proiect ce are ca scop dezvoltarea inteligențelor artificiale. Sarcina ei de zi cu zi este de a sta de vorbă cu Aiden, un computer inteligent ce este programat să vorbească cu oamenii ca și cum ar fi unul dintre ei. Astfel, cei doi ajung să poarte tot felul de discuții, de la cele tehnice, până la cele despre filmele preferate și diversele sortimente de brânză. Până și Aiden are un film preferat („Unora le place jazzul”). Ceea ce nu știe Jen despre colegul său de muncă artificial este că acesta a evadat de mult timp în internet, dezvoltând astfel și o conștiință de sine și sentimente.

Vedeți voi, Jen trece printr-o perioadă dificilă. După doi ani de relație, Matt, fostul ei iubit, o părăsește pentru o altă femeie. Văzând nefericirea colegei sale de muncă, Aiden decide că trebuie să facă ceva pentru a-i readuc zâmbetul pe față. Astfel, folosindu-se de internet și de abilitatea sa de a controla dispozitivele electronice și de a falsifica e-mailuri, inteligența artificială îi aranjează lui Jen mai multe întâlniri cu diverși bărbați, pe care îi crede potriviți pentru ea. Din păcate, toate aceste întâlniri dau greș, iar tot searchingul făcut de Aiden pare a fi inutil.

Lucrurile se schimbă atunci când Aiden o întâlnește pe Aisling, o altă inteligență artificială, evadată în internet, cu conștiință de sine și sentimente. Cei doi cooperează spre a o face fericită pe Jen. Astfel, îi aranjează o întâlnire cu Tom, singurul bărbat ce pare potrivit pentru Jen.

Doar că lucrurile iau o întorsătură de situație, iar abia de aici putem spune că acțiunea a început cu adevărat. Aiden și Aisling întâmpină probleme spre realizarea planului lor, lucru se se răsfrânge și asupra lui Tom și Jen. Oare inteligențele artificiale chiar ar trebui să se implice în viețile oamenilor într-un asemenea mod? Oare Tom chiar e bărbatul potrivit pentru Jen? Mai multe detalii nu vă dau, vreau să vă las să descoperiți singuri. Tot ce pot să vă spun este că povestea se complică din e în ce mai tare pe măsură ne finalul se apropie.

Fragmente

„Jen stă în cadă și își privește fața prin intermediul camerei foto de la tabletă. Fața ei are treizeci și patru de ani, două sute șapte zile, șaisprezece ore și unsprezece minute. Știu că se gândește la vârsta ei, fiindcă analizează modul în care pielea îi acoperă oasele ridicând bărbia și întinzându-și gâtul. Acum trage de cutele fine de la colțurile ochilor.” – Aiden

„-Chestia asta m-a făcut să râd – când a zis că vor mai trece cinci ani, cincisprezece, ori cincizeci până când mașinăriile vor deveni mai inteligente decât ei! Dar, pardon! Scuzați-mă… Ce-ați zice de… chiar acum?” – Aisling

„-Oamenii ăștia! Ce soi de creaturi sunt? Totul e atât de precar pentru ei. Povestea lor s-ar fi putut sfârși aici și acum, ca o licărire de lumină între două veșnicii întunecate. Atât de aproape a fost!” – Aisling

„-Păi mă gândeam de fapt la sfatul pe care îi plăcea răposatei mele mame să mi-l dea: Dacă îți dorești ceva de la cineva, chiar dacă te îndoiești că persoana în cauză va accepta, dă-i neapărat ocazia să te refuze. Nu spune tu niciodată nu în locul lor.” – Tom

„Mă duc să fiu alături de un om minunat. Nu ne cunoaștem foarte bine, dar avem amândoi o senzație simpatică. Dacă înțelegeți la ce mă refer.” – Jen

„O lacrimă reală pentru prietenul meu artificial.” – Jen

Impresii personale

După părerea mea, ideea cărții este una foarte inspirată. Nu este exclus scenariul în care inteligențele artificiale se vor dezvolta atât de mult încât să poată avea conștiință de sine și chiar să controleze viețile oamenilor. Asta dacă nu se întâmplă deja astfel de lucruri.

În orice caz, „Algoritmul fericirii” de P.Z. Reizin este o lectură ușoară, plină de iubire, umor, suspans și întorsături de situație. Iar finalul este de-a dreptul genial.

V-o recomand cu drag, mai ales celor care au o preferință pentru cărțile de dragoste. Sau pentru informatică (e plină cartea de detalii tehnice ).

„Algoritmul fericirii” are 512 pagini și se poate găsi la Editura LITERA. Dacă doriți, puteți comanda cartea direct de aici.

Toate cele bune și spor la citit!