„Tatuatorul de la Auschwitz” de Heather Morris (recenzie)

„Tatuatorul de la Auschwitz” de Heather Morris (recenzie)

whatsappimage2019-01-30at11.43.05

Bine v-am regăsit! Cartea pe care vreau să v-o prezint de această dată este una destul de mediatizată în ultimul timp, ajungând la un milion de vânzări până la finalul lui septembrie 2018: „Tatuatorul de la Auschwitz”.

Descriere

„Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotriva. Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tätowierer la Auschwitz, tânărul evreu slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască, deși trebuie să-și înțepe până la sânge semenii, act pe care îl resimte ca pe o dureroasă profanare. De la masa la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre cei al căror destin îl pecetluiește astfel. Dar într-o zi reușește să surprindă privirea unei tinere al cărei nume îl afla in cele din urma: Gita.”

Scurtă introducere

Lale, pe numele său real Ludwig Eisenberg, este un tânăr slovac evreu care ajunge într-unul dintre lagărele naziste din Polonia, mai exact la Auschwitz-Birkenau.

Ajuns în lagăr, este supus unor munci grele, cu rații de mâncare insuficiente și frica permanentă că, în cazul în care va călca strâmb câtuși de puțin, va plăti cu propria viață. Ofițerii SS responsabili cu păzirea prizonierilor sunt lipsiți de milă, nepăsându-le de viețile unor bieți oameni nevinovați.

În cele din urmă, Lale îl cunoaște pe Pepan, care este responsabil cu inscripționarea prizonierilor cu numere tatuate pe braț. După puțin timp, cel din urmă dispare în mod subit, dar nu înainte de a-i oferi lui Lale postul său de tautator (Tätowierer).

Lale nu este încântat de faptul că sarcina lui este să însemneze sute, poate chiar mii de oameni nevinovați, toți având aceeași credință ca a lui, dar ajuns în poziția de Tätowierer, capătă suficiente privilegii încât să poată spera la un viitor mai bun atât pentru el, cât și pentru restul prizonierilor. Astfel, el începe să-și împartă rațiile suplimentare de mâncare cu ceilalți deținuți. De asemenea, el ia legătura și cu oameni din afara lagărului, care îi furnizează mâncare pe ascuns. Astfel, contrabanda sa ia amploare printre deținuți, iar odată cu ea, cresc și riscurile de a fi descoperit și pedepsit.

Lucrurile se complică atunci când Lale este nevoit să tatueze pentru prima dată o femeie, lucru pe care îl face cu mare greutate, căci consideră acest lucru o profanare. Din acea zi, tatuatorul nu și-o mai poate scoate din minte pe prizoniera 34902, dându-și seama că se îndrăgostise de aceasta. Folosindu-se de privilegiile sale de Tätowierer, Lale face tot posibilul de a afla în ce baracă este repartizată fata și, mai ales, care este numele acesteia. În cele din urmă, reușește s-o găsească pe Gita (numele prizonierei 34902), lucru ce îi amplificară și mai mult sentimentele. Iar sentimentele ei sunt reciproce.

După mai multe întâlniri secrete, departe de ochii ofițerilor SS, relația celor doi tineri se consolidează, devenind din ce în ce mai strânsă pe zi ce trece. Lale ajunge să o iubească foarte mult, iar la fiecare revedere a lor, el are grijă să o liniștească și să-i ofere speranța unui viitor mai bun, unui viitor în libertate, în care să nu fie nevoiți să se ascundă de autorități și în care să se iubească necondiționat, oriunde vor vrea.

Oare vor reuși cei doi să-și clădească un astfel de viitor, în ciuda vieții mizerabile la care sunt supuși de către naziști?

Fragmente

„— Doare ca dracu. Dacă nu accepți tu slujba, o s-o accepte cineva cu mai puțin suflet decât tine și o să le provoace și mai multă durere oamenilor ăstora.”

„Țâșnește sângele. Dar acul n-a pătruns destul de adânc și trebuie să traseze cifra din nou. Ea nici nu tresare la durerea pe care Lale știe că i-o provoacă. Au fost avertizate — să nu spui nimic, să nu faci nimic. El șterge sângele și freacă rana cu cerneală verde.
— Mai repede! șoptește Pepan.
Lale tărăgănează. Una e să tatuezi brațe de bărbați, dar să profanezi corpuri de fete e îngrozitor.”

„Gita se chinuie să citească scrisoarea lui Lale.
— De câte ori ai de gând s-o citești? o întrebă Dana.
— Ah, nu știu, până o să învăț de dinafară fiecare cuvânt, răspunde Gita.
— Și când o să fie asta?
— Acum vreo două ore, chicotește Gita.”

„Ofițerul SS deschide larg ușile și ei pășesc într-o încăpere cavernoasă. Cadavre, sute de cadavre despuiate umplu camera. Sunt îngrămădite unele peste altele, cu mâinile și picioarele contorsionate, privind fix cu ochii lor morți. Bărbați tineri și bătrâni; la fund, copii. Sânge, vomă, urină și fecale. Mirosul morții scaldă întregul spațiu. Lale încearcă să-și țină respirația. Îi ard plămânii. Picioarele amenință să cedeze sub el.”

„Ea se uită la el, scuturând din cap.
— Sunt doar un număr. Ar trebui să știi asta. Tu mi l-ai dat.
— Da, dar asta-i numai aici. Cine ești afară?
— Nu mai există «afară». Există doar «aici».”

„— De ce ciocolata este mult mai gustoasă când ți-o dă altcineva?
— Nu știu, nu mi-a dat nimeni ciocolată.”

„În noaptea aceea Lale încearcă să-și spele sângele uscat de pe cămașă cu apă dintr-o băltoacă. Reușește parțial, dar apoi își spune că pata va fi un memento bun al zilei când l-a cunoscut pe Mengele. Un medic, bănuiește el, care va provoca mai multă durere decât va alina, a cărui simplă existență e nefastă în moduri pe care nici nu îndrăznește să și le imagineze. Da, trebuie să rămână o pată care să-i amintească lui Lale de cel mai recent pericol care a apărut în viața lui. Trebuie să se ferească mereu de acest om al cărui suflet e mai rece decât bisturiul.”

„Când își termină treaba, Lale iese din clădire și se uită din nou în zona îngrădită. E goală. Cade în genunchi și încearcă să vomite. Nu iese nimic; singurul fluid din trupul lui sunt lacrimile.”

Impresii personale

Mi-a plăcut mult modul în care cartea prezintă detaliat viața de zi cu zi a deținuților din lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau, un loc plin de încărcătură istorică și, bineînțeles, cel mai mare simbol al Holocaustului. Iar întâmplările și ororile petrecute acolo nu vor fi trecute cu vederea prea curând. Chiar și în ziua de azi, Holocaustul este un subiect destul de delicat și care încă stârnește controverse.

Însă cel mai mult m-a impresionat povestea de dragoste dintre Lale și Gita, o poveste sută la sută adevărată, plină de sinceritate, emoție, romantism, iar finalul… este unul pe măsură. Mai multe nu vă dezvălui.

Acestea fiind spuse, vă recomand cu drag „Tatuatorul de la Auschwitz” de Heather Morris! Cartea poate fi găsită la Editura Humanitas sau poate fi comandată direct de aici.

Toate cele bune și spor la citit!

Îți plac postările? Te invit să te abonezi la newsletter. :)

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *