Mai bagă o fisă…
Și poate așa se înfiripă ceva, după mult timp de privit de la distanță, din zona safe, cum îmi place să o numesc. Pe vremea când nici măcar nu știam cum sună vocea ta, iar singurul mod prin care comunicam erau privirile. Și ironic cum o simplă uitătură putea transmite mai multe decât toate vrăjelile și frazele seci pe care mi le livrezi acum, împachetate cu fundă roșie, care să-mi distragă atenția de la bullshitul pe care tu vrei ca eu să-l halesc. Cut the crap, honey.
Mai bagă o fisă…
Și poate că o să încep să te cred când îmi spui că sunt unic, minunat, că n-ai mai întâlnit pe nimeni ca mine. Lasă, că știu și eu. N-are sens să-mi gâdili orgoliul. Mă iubesc, am încredere în mine, dar nu-s narcisist. Și nici ușor de manipulat.
Mai bagă o fisă…
Și poate chiar o să încep să cred că simți la fel și că vrei să fii all-in în povestea noastră. Dar am înțeles că nu vrei să comunici. Dar știi care-i treaba? Cu 8 fraze tipărite cu cel mai lăbărțat font și întinse pe 100 de pagini NU se scrie un roman. Pe scurt, unde nu e comunicare, nu are cum să existe poveste. Atât de simplu este și atât de tare îți place să complici lucrurile.
Mai bagă o fisă…
Poate așa ți se-aprinde și ție beculețul din creier despre care-mi vorbeai. Care să-ți semnaleze dacă-ți dorești ceva sau nu. Pentru că în rest, ce simt eu e total irelevant pentru tine și doar pentru că am o răbdare de fier, ai crezut că o să fiu tot timpul varianta ta de rezervă, omul care îți răspunde instant la mesaj, dar pe care îl lași cu ochii în soare oricând ți se năzare, și, totodată, băiatul care o să te placă mereu, chit că sentimentele tale fluctuează de la o extremă la alta.
Dar ghici ce. Ai cam rămas fără fise. Mi-a părut bine de cunoștință.
Îți plac postările? Te invit să te abonezi la newsletter. :)
