Cred că de când mă știu m-am tot confruntat cu overthinking. Și nu de puține ori mi-a pus bețe în roate atât în activitățile de zi cu zi și în relațiile interumane, cât și în proiectele pe care îmi doream să le dezvolt. Dar până să ajung să vorbeasc despre cum am început să lupt cu el puțin câte puțin, mai întâi…
Ce este overthinking? Overthinking, cunoscut și sub denumirea de gândire excesivă, reprezintă un proces cognitiv negativ caracterizat prin analiza obsesivă și persistentă a unor situații, probleme sau evenimente, adesea fără a ajunge la o soluție sau concluzie clară. Persoanele afectate de overthinking tind să se împotmolească într-un cerc vicios al analizei, punând la îndoială deciziile luate, anticipând catastrofe ipotetice și suferind din cauza unei preocupări excesive pentru viitor sau trecut. Această stare mentală poate duce la stres, anxietate și epuizare emoțională, împiedicând individul să se bucure de prezent și să ia decizii în mod eficient.
Întotdeauna am avut obiceiul de a despica firul în patru și de a diseca fiecare detaliu, în căutare de lucruri care ar purea să nu meargă bine. Simțeam o lipsă acută a încrederii de sine. Îmi petreceam clipe în șir creându-mi scenarii care nu s-ar fi întâmplat niciodată. Mă gândeam continuu la situații care mă făceau să-mi fie frică să acționez și mă țineau departe de lucrurile pe care mi le doream.
Să gândești prea mult poate fi copleșitor
Cu fiecare decizie pe care trebuia să o iau, cu fiecare situație nouă sau neașteptată, mintea mea devenea un labirint aparent fără ieșire.
Am realizat că gândirea excesivă mă ținea departe de momentul prezent și mă ducea cu gândul într-un viitor incert sau într-un trecut plin de regrete. Iar în unele momente, chestia asta mă obosea și destul de tare.
Cum am început să renunț câte puțin la overthinking…
Atunci când sunt copleșit de gânduri și scenarii, le dau din ce în ce mai puțină atenție. Respir adânc și încerc să-mi distrag mintea cu altceva, apoi să o aduc în momentul prezent. E ușor? Nu prea. Funcționează? Din ce în ce mai bine. Sau, de cele mai multe ori, zic „Aia e” și continui mai departe. În minte am doar obiectivul meu principal, iar scenariile negative care vin val vârtej sunt doar zgomote de fundal.
Uneori, poate că luăm totul mult prea în serios
În realitate, lucrurile sunt mult mai simple. Totuși, creierului uman parcă îi place să complice totul. De fiecare dată când o să mă mai simt copleșit de overthinking, o să încerc să las toate îndoielile deoparte și să fac ceea ce simt că trebuie să fac. Să-mi asum riscuri și să simt că trăiesc. Și chiar dacă voi face greșeli, niciun eșec nu este un capăt de țară și știu că nu există vreo problemă pe care să n-o pot rezolva.
E bine să gândești înainte de a acționa, dar prea mult overthinking strică
Simte-te liber să planifici și să evaluezi cu atenție fiecare risc al viitoarelor tale acțiuni. Dar ai grijă să nu cazi în capcana creată de overthinking pentru că o să te trezești în incapacitatea de a lua decizii sau de a te bucura de viață.
Îți plac postările? Te invit să te abonezi la newsletter. :)
