Corbii croncăne în apusul de soare,
Iar totul dispare, aproape mă doare;
Șoptește-mi, rogu-te, cuvinte de alinare,
Care să oprească sângele aflat în vărsare.
Cu buze mânjite de stropi de otravă
Șoptește-mi destinul cu a ta voce gravă;
Numai doi demoni într-o lume firavă;
Tu te ridici, eu dispar… precum o epavă.
Îmbracă-mă în vise și iluzii deșarte;
Desfă-ți aripile și du-mă departe;
Nu te speria de penele-ți de sânge pătate,
E sângele meu, ce cade în picuri și șoapte.
Sau încătușează-mă în deziluzii amare,
Taie lanțul și vezi cum legătura dispare;
Crestează-mi în piele ultima-ți scrisoare,
Apoi îneacă-mă într-o mare de sare.
Îți plac postările? Te invit să te abonezi la newsletter. :)