Cinci ani mai târziu…

Scriu pe net de 5 ani. Adică jumătate de deceniu. Wow, ce mult sună când o spun așa…

Aș vrea să nu fac postarea asta să sune ca genul ăla de articol boring cu „A mai trecut un an bla, bla, bla…”, dar cred că fix asta o să iasă. Anyway…

M-am apucat de toată treaba asta fiind un copil în căutare de un hobby cu care să-și umple timpul. Și adoram să citesc bloguri la vremea aia (ca și acum de altfel), așa că am zis: „Hai să-mi deschid și eu unul, de ce nu?” Eram plin de imaginație și de păreri, dar cu 0 writing skills. Postările mai vechi nu mai sunt disponibile, așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt.

Iar de la o simplă pasiune de weekend, am ajuns, încetul cu încetul, să adun o comunitate de cititori, să îmbunătățesc modul în care scriu, ba chiar să particip și în competiții, cum ar fi SuperBlog. Între timp, m-am îndrăgostit de scris, de procesul creator, de tot ce puteam face folosindu-mă de cuvinte. De la articole de opinie și gânduri pe care voiam să le exteriorizez, am trecut la poezie, apoi, în cele din urmă, după mult exercițiu, mi-am lăsat imaginația să zboare. În proză. Pe atunci, scriam și la romanul meu de debut.

Nu am fost niciodată cel mai bun scriitor, blogger sau creator de conținut, dar marele meu avantaj a fost dorința de a evolua constant. Iar întreg procesul a fost unul extreeem de slowly, în condițiile în care eu îmi imaginam că totul o să se întâmple peste noapte. Probabil că tocmai acest gând că mâine voi câștiga marele jackpot m-a făcut să nu renunț. Dar bineînțeles, câțiva ani de zile mai târziu, m-am maturizat și am înțeles că lucrurile bune se construiesc în timp, cu pași mici și siguri.

Totul a pornit pe 27 aprilie 2017, din dorința de a încerca ceva nou. Iar acum, cinci ani mai târziu, iată-mă tot aici, scriind pe costinneata.com (fostul Gânduri și Opinii), având un job de copywriter pe care îl ador și pregătindu-mă să public al patrulea și ultimul volum al Seriei „Despre magie și alte secrete”. Per total, sunt fericit cu tot ce-am realizat până acum. Mi-am făcut din scris un stil de viață, iar momentan, nu mă văd făcând altceva.

2 gânduri despre „Cinci ani mai târziu…

Lasă un răspuns